Oare starea asta de indecizie, de nehotarare....o voi avea mereu...? Observ ca ma cam bantuie...sa arunc cu niste aghiasma pe ea, sa se indeparteze...? si daca fac alegerea gresita...? ma voi putea oare intoarce, sa pot hotari din nou...? Stiu sigur ca voi regreta...ca nu am fost suficient de inteleapta sa judec cum trebuie....Nu au trecut nici 2 secunde ca am mai aflat o veste proasta...Sa incep sa gandesc pozitiv?? Mda.....usor de spus, greu de facut...Poate...poate....nu neg..nu se stie niciodata.....Nu mai pot!Pa
Viata la adolescenta
''Sa nu crezi ca cerul uita pe cel drept, cu toate ca viata rapitu-i-a darul, oricat l-ar impunge durerea in piept, oricat l-ar impinge spre moarte amarul..Caci D-nul si-nseamna durerea oricui si numara lacrima, fara de veste..Spre ceruri ferice acuma te sui, rasplata a jerfelor lumii aceste..''
duminică, 16 ianuarie 2011
luni, 10 ianuarie 2011
Cantec fara raspuns - Nichita Stanescu
Cântec fără răspuns
De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?
De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?...
De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subţiri fără umbră?
De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
goneşte-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?
De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger.
De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?
De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?...
De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subţiri fără umbră?
De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
goneşte-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?
De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger.
miercuri, 5 ianuarie 2011
Oare?
Rad si plang si...te strig delirand.....
Eu nu am visat....tu ai visat?
Din pacate nu...dar stiu ca iti doresti sa fi visat...
Nu-s inger..sunt drac...
Si eu imi doresc sa ma razgandesc...
Poate ca o voi face...
Dar oare va mai fi la fel...?
Rau ma dor ochii, ma dor...
De...tristetea lacrimilor...
Cuvintele nu-si au rostul..
Sentimentele..sunt reale..dor...si doare..
Mai bine tac..
Sa stii ca te-am pupat..
Cu cel mai mare drag....
De la un drac.........
duminică, 21 noiembrie 2010
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
